Efectele terapeutice ale mirodeniilor

Efectele terapeutice ale mirodeniilor sunt cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, ele fiind intrebuințate și ca plante medicinale. Pe multe dintre ele lumea le folosește pentru a da gust mâncării, pentru a o aroma sau a îi da un plus de savoare, fără să conștientizeze și efectele curative ale acestora. Pe lângă beneficiile de ordin culinar ale mirodeniilor, este necesar să se cunoască și cele aduse sănătății, pentru o mai eficientă întrebuințare a lor. Astfel, prin introducerea acestora în meniul de zi cu zi al fiecăruia, se poate preveni și trata o serie de afecțiuni.

În următoarele rânduri sunt descrise câteva dintre mirodeniile cunoscute și efectele lor terapeutice.

• Pătrunjelul – se utilizează în scop fitoterapeutic, atât rădăcina, cât și frunzele sau semințele. Conține mai multă vitamina C decât portocala sau lămâia, plus vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9,  K și E. Este o sursă importantă de glucide, proteine, minerale, ulei volatil, lipide și flavonoizi. Are efect antioxidant, detoxifiant, antialergic, antitumoral, tonifică ficatul, ajută la activitatea vezicii biliare, întărește sistemul imunitar, regenerează și menține elasticitatea vaselor sanguine. Este recomandat pentru a păstra sănătatea aparatului genital.

• Hazmatuchi – seamănă cu pătrunjelul și ajută la diluarea sângelui și îl curăță de reziduri.

• Mărarul – crud este bogat în vitamina C. Stimulează digestia și îi ajută pe cei care au probleme cu balonările, împiedicând acumularea de gaze în stomac. Mărarul se poate folosi la fel de bine și uscat.

• Anasonul – are cam aceleași proprietăți ca și mărarul, se poate folosi în salate, iar din semințele lui se poate face ceai contra tusei și a balonărilor.

• Chimenul – are însușiri asemănătoare cu anasonul, la fel și ceaiul făcut din el.

• Arpagicul verde – are efecte benefice asupra rinichilor.

• Năsturelul – frunzele fragede se pot folosi ca adaos la orice fel de mâncare sau ca salată, dar se poate folosi și uscat pentru iarnă. Este bun pentru sânge, îl curăță.

• Măghiranul – este foarte aromat, se folosește la salate. Ajută la detoxifierea sângelui și stimulează activitatea glandelor. Este un bun diuretic şi tonifiant al organismului. Conține uleiuri volatile şi cantități semnificative de vitamine A şi C. Are efecte antiinflamatorii, proprietăți antiseptice şi tonic-aperitive.

• Cimbrul – bun pentru multe feluri de mâncare și salate, dar și ca ceai pentru lupta cu răceala, gripa sau viroza. Este bun împotriva tusei și are efect de antibiotic natural.

• Limba mielului – frunzele sau florile proaspăt culese se pot folosi ca mirodenii. Este foarte bună în tratarea bolilor vezicii urinare, rinichilor și ajută împotriva retenției urinare, de asemenea, este recomandată și pentru bronșită.

• Muștarul – se folosesc atât frunzele, cât și semințele, ambele fiind un condiment excelent. Semințele sub formă de praf reglează digestia.

• Hreanul – apreciat pentru aroma sa specială și gustul picant și înțepător, poate fi folosit crud, dar și sub forma de tinctură sau sirop. Reglează circulația sanguină periferică, tensiunea arterială și previne formarea cheagurilor de sânge. De asemenea, ajută prin substanțele sulfurate la elasticitatea vaselor de sânge cerebrale și coronariene și este bun și pentru desfundarea sinusurilor.