Profesori care nu au ce căuta în învățământ. Profilul dascălului fără vocație. Iată cum nu ar trebui să fie un cadru didactic.
Profesori, meserie sau vocație?
Învățământul este baza societății, este piatra de temelie a oricărei societăți civilizate. Un învățământ de calitate și eficient se reflectă în societate, în nivelul de trai al populației și în gradul de civilizație al cetățenilor. De asemenea, un sistem de învățământ deficitar se reflectă în aceleași domenii, însă în mod negativ. În România, învățământul este cu siguranță deficitar.
Educația ar trebui să înceapă, bineînțeles, acasă, din primii ani de viață, iar apoi, continuată în instituțiile de învățământ, începând cu grădinița, școala și liceul.
Copiii și chiar adulții sunt modelați de mediul în care trăiesc. Astfel că, oferindu-le un mediu adecvat și civilizat, aceștia vor crește armonios și vor dezvolta obiceiuri frumoase și în armonie cu legile morale.
Profesorii joacă un rol important în educația copiilor, atât din punct de vedere al actului didactic, cât și al modelării comportamentale. Copiii petrec în jur de opt ore zilnic la școală. Iar pentru aceștia profesorii sunt modele de urmat sau cel puțin așa ar trebui să fie. Din păcate, nu toți cei care aleg să fie dascăli au calitățile necesare unui cadru didactic.
Citește și: Ce efecte poate avea asupra copiilor folosirea excesivă a internetului
Mulți profesori vor spune: „de ce să-l educ eu, dacă nu l-au educat părinții”. Da, așa este, obligația revine în primul rând părinților. Însă, în aceeași măsură și ție ca profesor. Chiar cu atât mai mult cu cât tu ai îmbrățișat o carieră didactică, cu scopul de a îi educa pe copii.
Cum trebuie să fie un dascăl
Un profesor trebuie să fie o persoană complexă, care să știe să educe copiii, transmițându-le adevăratele valori morale de care societatea noastră are atâta nevoie. Nu doar să le predea lecția.
În multe situații, părinții își cresc copiii oferindu-le o educație aleasă și îi cresc într-un mediu potrivit dezvoltării lor armonioase. Iar, din păcate, la școală au parte de dascăli care țipă și insultă, de multe ori fără vreun motiv întemeiat. De altfel, nici un motiv nu justifică comportamentul neadecvat al dascălilor față de elevi.
Citește și: Obiceiuri necesare pentru copii manierați
Mulți însă sunt atrași de această profesie din diverse motive. Nu pentru că au vocație, devotament sau dragoste față de copii. Așa se face că, foarte multe cadre didactice nu au ce căuta în învățământ.
Un profesor ar trebui să aibă două calități indispensabile. Să fie un bun profesionist și un bun pedagog, având calități de psiholog. Dacă pentru calitatea de profesionist, viitorul cadru didactic se pregătește și susține un examen. Pentru cea de bun pedagog este mai complicat, întrucât aceasta nu se limitează doar la partea teoretică.
Pentru a fi un bun pedagog trebuie să dispui de mai multe calități, printre care: răbdare, empatie, bun simț, calm și înțelegere. Practic, un cadru didactic care se află în fața copiilor ar trebui să se comporte cu aceștia exact cum și-a dorit să se comporte cu el profesorii lui în perioada când acesta, la rândul său, era elev.
Mulți profesori nu dețin aceste calități, dimpotrivă, sunt lipsiți de răbdare în a le explica copiilor. Unii profesori își pierd calmul în fața acestora, nu dau dovadă de înțelegere, toleranță și nici empatie. Unii țipă sau jignesc, folosind diverse apelative la adresa elevilor și sunt lipsiți de bun simț.
Ce spun psihologii despre profesori
Din această cauză foarte mulți elevi ajung să urască inclusiv materia pe care respectivul profesor o predă, dezvoltând repulsie față de studiul acesteia. Astfel va apărea un sentiment de frustrare al elevului, care va considera că este incapabil să priceapă disciplina respectivă.
Psihologii spun că un copil învață din exemplu mult mai mult decât din teorie. Practic copiii fac ceea ce văd, nu ceea ce le spui. De aici lipsa de educație, care se perpetuează, pentru că la rândul lor vor face același lucru. Vor țipa, vor jigni sau vor folosi apelative jignitoare pentru a-și arăta superioritatea față de cei mai mici sau mai slabi decât ei. Vor fi lipsiți de toleranță față de cei din jur, pentru că la rândul lor asta au văzut, chiar la cei care trebuia să le ofere educație.
Citește și: Ziua Internațională a Educației
Bineînțeles că acest lucru poate fi întâlnit și în familie, dar acolo, cel mai probabil părinții la rândul lor au nevoie de consiliere.
Dacă profesorul li se adresează injurios sau frecvent folosește apelative precum „sunteți proști, nu știți nimic, veniți degeaba la ora mea” sau alte cuvinte nedemne, copiii vor dezvolta un fel de repulsie față de profesorul respectiv și, implicit, față de materia respectivă. Ei chiar vor ajunge să creadă că sunt așa precum profesorul i-a catalogat și în subconștientul lor se va dezvolta această etichetă.
Mai mult, la rândul lor, când vor deveni adulți, vor dezvolta aceleași obiceiuri pe care le-au cultivat în perioada copilăriei. Astfel, dacă vor crește într-un mediu ostil, cu țipete și injurii, vor proceda la fel și ei.
Cum ar trebui să fie un dascăl
De aceea, un profesor bun nu ar trebui să jignească niciodată un elev. Există metode civilizate de a-l face să înțeleagă când a greșit. Un copil care nu are atracție spre o anumită materie, nu trebuie îndepărtat și mai mult. Ci dimpotrivă, acesta are mai multă nevoie de stimulare pozitivă.
Profesorul are obligația de a-l face să iubească acea materie, să-l facă să conștientizeze cât de important este să învețe, aducându-i argumente care să-l motiveze, să îl atragă, arătându-i partea frumoasă. Nicidecum să-l îndepărteze și mai mult de școală, aducându-i frecvent critici.
Citește și: Cei șapte ani de acasă, baza unei societăți civilizate
Dacă elevii nu au parte de o educație potrivită, fiind deseori jigniți sau înjurați în cadrul unităților de învățământ, chiar de către dascălii care ar trebui să fie modele pentru ei, să nu ne mai mirăm de ceea ce se întâmplă cu aceștia când părăsesc instituția de învățământ.
Dacă acolo unde trebuie să aibă numai modele în jurul lor, ei întâlnesc frecvent oameni nervoși, irascibili, colerici, lipsiți de calm, bun simț și afectivitate, nu putem avea pretenția de a trăi într-o societate civilizată și de a forma generații de copii educați. De asemenea, nu putem să avem un sistem de învățământ eficient. Dar, nici pretenția de a avea o societate civilizată.
sursă foto: tprsquestionsandanswers.wordpress.com
