Iertarea, cum o primim și cum o dăruim. De ce trebuie și este important să iertăm, dar și să primim iertare. Ce ne spune Codruța Iulia Bouleanu, consilier pentru dezvoltare personală.
Iertarea, de ce este importantă
Spuneam într-o postare de pe una dintre paginile mele de socializare, că iertarea nu este un lucru ușor.
Adesea tindem să credem că a ierta este foarte ușor și o confundăm cu uitarea. Astfel
credem că odată ce ne impunem să uităm răul ce ni s-a făcut, înseamnă că am și iertat.
Citește și: Despre iubire, într-un alt fel de limbaj ( I )
Dar ce se întâmplă cu consecințele faptelor? Căci fiecare lucru neplăcut sau dureros care ni se întâmplă, lasă urme adânci în sufletul nostru. Iar aceste răni, odată acumulate în sufletul și psihicul nostru, se imprimă adânc în întreaga noastră ființă.
În felul acesta, deși spunem că am iertat o persoană care ne-a jignit într-un moment în
care noi eram oricum triști din cauza unor probleme financiare, să spunem, în cadrul unei discuții ulterioare în contradictoriu, vom avea tendința să reproșăm tot răul care ni s-a făcut chiar dacă acesta nu făcea subiectul respectivei discuții.
Citește și: Despre iubire într-un alt fel de limbaj ( II )
Abia după un astfel de episod, dacă suntem atenți la noi înșine, vom constata că, de fapt, deși ne-am impus să uităm ceva ce ne-a făcut să suferim în trecut, în realitate nu am iertat și nu am reușit să trecem peste jignirea care ni s-a adus.
Ce este iertarea?
Iertarea este un proces complex căci depinde, în primul rând de caracterul fiecărei
persoane și de balastul emoțional pe care îl poartă în suflet. Căci nimeni nu a avut copilăria perfectă sau părinții perfecți. Fiecare poartă cu sine însuși un trecut mai mult sau mai puțin fericit, dar în niciun caz perfect.
Citește și: Este suficientă iubirea într-o relație? Ce spune consilierul pentru dezvoltare personală
Oamenii pe care îi întâlnim de-a lungul vieții au fiecare, rolul său. Cu unii legăm prietenii
strânse, cu alții doar relații colegiale, alături de unii dintre ei ne găsim împlinirea sufletească sau cel puțin așa avem impresia. Unii ne dezamăgesc, alții ne încurajează, unii ne fac să zâmbim, alții ne provoacă durere. Reacțiile noastre, spun însă totul despre noi și despre rănile care se reactivează în sufletul nostru, atunci când se întâmplă ceva.
Citește și Ce este violența emoțională. Cum îți dai seama că afli în preajma unor oameni toxici
Cât de mult sau de puțin ne afectează anumite lucruri, spune și aceasta ceva despre trecutul nostru. Din păcate, pentru că suntem oameni unici și irepetabili, nu există o rețetă despre cum ar trebui să arate relațiile interumane. Și nici nu trebuie să existe. Căci prin felul în care interacționăm cu cei din jur, ne descoperim și ne redescoperim pe noi înșine.
Traumele din copilarie ne afectează prezentul
Un om rănit profund în copilăria sa, cu rănile îngropate adânc în abisul existenței sale,
într-o anumită discuție în contradictoriu cu cineva mai coleric, va resimți un reproș mult mai acut și mai personal decât un alt om care a avut parte de o viață mai relaxată fără să resimtă vreo doză de presiune sau stres asupra sa.
Citește și: De ce ne impunem limite și ce sunt credințele limitative. Cum apar și cum le putem depăși
Cel din urmă, într-o situație asemănătoare, ar avea capacitatea să converseze într-o manieră asertivă cu interlocutorul său, astfel încât ambele părți să întrețină o atmosferă calmă. În momentele delicate ale existenței, orice om, însă, resimte într-un anume fel eșecurile din relațiile cu oamenii.
În cazul unui divorț spre exemplu, deja nu mai vorbim doar de felul în care a trăit fiecare dintre parteneri în copilărie ci și despre felul în care fiecare dintre cei doi a înțeles sau nu, iubirea. Vorbim de nevoi neîmplinite, de frustrări acumulate în timp, de lipsa comunicării, și așa mai departe. Aici lucrurile se complică, căci ca și structură sufletească și psihologică, bărbații sunt diferiți de femei iar intuirea limbajelor în care se exprimă iubirea
pentru fiecare, este destul de dificilă și necesită multă comunicare.
Iertarea în cazul unui divorț
Astfel, în cazul unui divorț, iertarea este o chestiune de durată și este posibil să nu apără
niciodată. Doar atunci când cel puțin unul dintre parteneri își acceptă partea sa de
responsabilitate, de vină sau de lipsă de comunicare, apare trăirea doliului, adică trăirea asumată a sentimentelor de tristețe astfel încât, cu timpul, iertarea devine un stadiu atins cu greu dar care are ca rol eliberarea sufletului dintr-o relație care nu a funcționat și care provocat răni de ambele părți.
Citește și: Cât de important este cititul în dezvoltarea inteligenței emoționale. Sfaturile unui consilier educațional
De cealaltă parte a discuției, oare cum trebuie să procedăm atunci, când fără să
intenționăm, facem cuiva rău?
În primul rând depinde de situație, de noi înșine și de persoana căreia i-am provocat
suferința. Mai depinde bineînțeles, și de context. Esențial mi se pare însă ca, în orice situație ne-am afla, și oricât de rău ne-ar părea pentru răul făcut, să nu ne umilim, să nu ne exagerăm doza de vină. A fi demn este necesar oricând dar mai ales când ne cerem iertare.
Consider că cea mai potrivită manieră de a cere cuiva iertare este de a recunoaște sincer că am greșit, exprimându-ne regretul pentru situația creată, direct sau indirect, dar într-o manieră autentică și simplă. Fără cuvinte multe și fără condiționări sau fără expresii de genul: ,, îmi cer scuze dacă te-am supărat dar și tu ai avut partea ta de vină!”
Citește și: Cărți de dezvoltare personală, recomandate tuturor celor ce vor să adopte o gândire pozitivă
În momentul în care apare conjuncția adversativă, din start scuzele sunt cerute doar pe jumătate și ele de fapt urmăresc plasare vinei în cealaltă parte. Căci atunci când ne recunoaștem greșeala, o acceptăm sau nu. Dacă după exprimarea regretului urmează altceva, e clar că așteptăm, că avem o pretenție și din partea celuilalt.
Cum ne exprimăm părerea de rău?
Atunci când ne exprimăm părerea de rău o facem liberi, conștienți de situație și fără a
cere nimic în schimb. Pentru că dacă celălalt nu-și dorește asumarea niciunei doze de
responsabilitate, noi nu îl putem nicicum influența sau forța.
Iertarea se oferă. Se poate oferi ca dar, fără a ne dori ceva în schimb sau se poate cere ca recunoaștere sinceră a răului făcut.
Atunci când am spus că totul depinde de situații și de caracterul fiecărei persoane, m-am
referit în principal, la diversitatea relațiilor interumane. Sunt copii care nu-și vor ierta niciodată părinții pentru comportamentul lor dur, așa cum sunt părinți care nu-și vor ierta niciodată copiii pentru alegerile făcute de aceștia în viață, alegeri care nu corespund cu dorințele lor.
Citește și: Dezvoltare personală. Cei 7 NU la care trebuie să renunți
Sunt soții care nu-și vor ierta niciodată soții pentru că le-au înșelat, dar vor continua să trăiască cu aceștia tot așa cum există bărbați care în ciuda faptului că sunt conștienți de aventurile extraconjugale ale doamnelor își continuă viața alături de ele, complăcându-se în suferință fără rost.
Concluzie
Ca o concluzie, iertarea înseamnă intenție, acceptare, conștientizare și dorință de a merge mai departe. Putem ierta și putem continua relația cu un om sau putem ierta și încheia relația cu acel om, deoarece este ceva ce nu ne mai face bine, dar din orice unghi am privi lucrurile, iertarea are acel rol eliberator.
Articol scris de: Codruța Bouleanu, Consilier pentru dezvoltare personală
Sursa foto: Pixabay.com
