Usturoiul este una dintre cele mai vechi legume, apreciat încă din antichitate și este de nelipsit din aproape orice bucătărie din întreaga lume. Este originar din Iran și Afganistan și este cunoscut de aproximativ 6000 ani î.e.n.
Usturoiul făcea parte din alimentația muncitorilor care au lucrat la ridicarea piramidei Gizeh din Egipt și avea rolul de fortifiere și de protecție împotriva pestei și a altor boli. De-a lungul timpului a fost recunoscut ca un adevărat panaceu de către toate popoarele datorită proprietăților sale de a trata diverse afecțiuni. A fost folosit timp de secole împotriva epidemiilor de ciumă.
Și în medicina românească tradițională a fost utilizat cu succes. Astfel, copiilor li se frecau buzele cu un cățel tăiat în două pentru a le da forță și a-i apăra de boli, iar în perioada epidemiilor de gripă li se lega la gât o punguță de bumbac care conținea usturoi, conform autorilor Ovidiu Bojor și Răducanu Dumitru în cartea „Plante şi Miresme Biblice”.
Tot în tradiția populară, usturoiul era întrebuințat pentru îndepărtarea spiritelor rele și alungarea strigoilor. Astfel în anumite zone din țară se atârnau legături de usturoi la colțurile casei și la geamuri, iar unii îl purtau la ei pentru a fi feriți de duhurile rele.
Astăzi în continuare este folosit cu succes în tratamentul gripei și al răcelii, durerilor de gât și al digestiei leneșe. Usturoiul stimulează sistemul imunitar al organismului și este un excelent antiseptic și antibacterian datorită uleiurilor esențiale și componentelor sulfuroase pe care le conține. Are și proprietatea de a lupta eficient împotriva microbilor și a anumitor tipuri de bacterii rezistente la antibiotic. Usturoiul însuși este un antibiotic natural.
Recunoscute sunt și proprietățile sale de a acționa ca vermifug împotriva viermilor intestinali atât la oameni cât și la animale. Studiile au demonstrat că ajută în cazul diabetului de tip II, fiind un bun adjutant în scăderea glicemiei.
Cu toate efectele sale benefice are și câteva contraindicații, spre exemplu în tusea seacă și în stările febrile, iar în unele situații poate provoca arsuri gastrice sau dureri de stomac. De asemenea, se recomandă să nu fie consumat de mamele care alăptează pentru că laptele poate provoca colici sugarilor. Aplicat local, usturoiul poate să irite sau să ardă pielea sensibilă.
Usturoiul pe lângă proprietățile sale terapeutice dă aromă și savoare mâncărurilor și nu mulți sunt cei care ar refuza o porție de mujdei servit alături de un pește prăjit. În această situație singura problemă este mirosul neplăcut, dar chiar și pentru aceasta natura are antidot. Astfel, dacă doriți să evitați această situație, mâncați câteva fire de pătrunjel verde sau mestecați semințe de anason, fenicul sau mărar după o masă în care ați consumat usturoi. Puteți să beți jumătate de cană de apă călduță în care ați pus o picătură de ulei de mentă. Aceasta vă va ajuta și la digestie și veți scăpa de mirosul de usturoi, împrospătându-vă respirația.
