Este cea mai mică maimuță din lume și este cunoscută sub denumirile de Marmoseta pigmeu, Maimuța pitică sau Maimuța pigmeu. I se mai spune și „maimuța de buzunar” sau „maimuța degețel”.
- Maimuța pitică fost încadrată diferit de marmosetele tipice, clasificate în genurile Callithrix și Mico, astfel i se acordă propriul gen, Cebuella pygmaea, în cadrul familiei Callitrichidae.
- Poate atinge la maturitate 14-15 centimetri maximum, fără coadă, care poate avea tot atât. Înălțimea lor medie este estimată la circa 13,5 centimetri și nu depășesc 120 grame. Când se nasc cântăresc 15 grame.
- Mare parte dintre aceste animale trăiesc în America de Sud, în pădurile tropicale din vestul bazinului amazonian, în zona de nord-vest a Braziliei, denumită Acre, Columbia, Peru, Ecuador și Bolivia. De asemenea, trăiesc și în partea de est în Amazonia, estul Braziliei, estul Peruului, sudul Columbiei și nord-estul Ecuadorului. Astfel, se poate vorbi de două sub-specii, delimitate de Amazon. Populează pădurile veșnic verzi, mature și de multe ori de langă râuri. Sunt întâlnite în copaci ce stau cu rădăcinile în apă mai mult de trei luni pe an, între nivelul solului și până la aproximativ 20 de metri, în general, neintrând în partea de sus a coronamentului. Se hrănesc cu insecte, fructe de pădure și coajă de copac.
- Maimuța pitică este considerată una dintre cele mai vechi viețuitoare care trăiesc în America, adaptându-se ușor schimbărilor climatice. Apare pe lista Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii cu un grad redus al riscului de dispariție imediată pe scară largă.
- Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 18 luni, iar femelele nasc de două ori pe an, câte doi pui o dată. Trăiesc în grupuri formate din câte 2-9 marmosete. În general acestea sunt constituite din membri ai aceleași familii, un mascul dominant, o femelă de reproducție și până la patru generații succesive de pui. Un grup standard este format din 6 indivizi, dar pot include și 1-2 membri suplimentari adulți. Comunică între ei printr-un sistem complex ce include semnale vocale, vizuale dar și chimice, folosind secrețiile produse de glandele de pe piept și din zona genitală, astfel femelele dând de veste masculilor când sunt pregătite de reproducere.
- Maimuța pitică prezintă o serie de bizarerii, cum ar fi fluierăturile și ciripiturile prin care comunică în general și care, în momentul când atacă, se transformă în niște sunete ostile, neperceptibile de către urechea umană, ci doar de către restul maimuțelor pitice. Sunt teritoriale, iar ca o formă de apărare atacă în grup, mușcând și aruncând cu fecale în prădători. Sunt maestre în arta camuflajului datorită combinației de culori ce se regăsește în coloritul blănii lor, în special nuanțe de galben, maro și verde. Sunt animale diurne și, conform Guinnes Book 2015, își pot răsuci capul la 180 de grade și pot face salturi prin copaci de circa 5 metri.
- Sunt considerate animale de companie exotice, din ce în ce mai dorite, dar care sunt greu de achiziționat și dificil de crescut. Foarte multe dintre exemplare, odată scoase din mediul lor și îndepărtate din grupul de apartenență, pot face depresii care în unele cazuri se dovedesc a fi fatale. O marmosetă pigmeu trebuie în primele două săptămâni de la achiziție hrănită neapărat din două în două ore. Nu se adaptează la traiul în cușcă, ele fiind animale foarte sociabile. Îi trebuie condiții deosebite, iar stăpânului un permis special care se obține destul de greu, una din condițiile ce trebuie îndeplinite este aceea ca viitorul proprietar să aibă acces în zonă la un medic veterinar specializat în tratarea primatelor. Se atașează de stăpâni, dar atunci când le deranjează ceva, nu ezită să îi muște sau să arunce în aceștia cu fecale, așa cum fac și în mediul lor natural.
Facebook Comments
