Home > Diverse > De ce ne impunem limite și ce sunt credințele limitative. Cum apar și cum le putem depăși

De ce ne impunem limite și ce sunt credințele limitative. Cum apar și cum le putem depăși

De ce ne impunem limite și ce sunt credințele limitative. Cum apar și cum le putem depăși

De ce ne impunem limite în anumite situații și ce sunt credințele limitative? Cum putem depăși aceste limite impuse și din ce cauză apar ele. Iată ce spune Codruța Iulia Bouleanu, consilier pentru dezvoltare personală.

Ce sunt credințele limitative

Limitele, în sensul de credințe limitative, sunt un fel de idei preconcepute care nu ne lasă
să ne atingem obiectivele, să ieșim din tipare, să ne atingem adevăratul potențial.

Citește și: Cărți de dezvoltare personală, recomandate tuturor celor ce vor să adopte o gândire pozitivă

Ele sunt gânduri sau afirmații de genul „Eu nu pot!, Nu cred că pot să fac asta! , Nu cred
că voi reuși! , Mi-e frică să fac asta! , Mi-e rușine să fac asta!  Ce-o să zică lumea?” Un soi de comportament de autosabotare prin care ne împiedicăm singuri să facem ceea ce ne propunem.

De ce ne impunem limite?

Cumva este normal să avem aceste limite deoarece pe o mare parte dintre ele le-am
dobândit prin educație. Bineînțeles, intenția părinților atunci când își educă copiii este aceea de a le insufla acestora bunul simț în comportament, lucru folositor și foarte frumos.

Citește și: Cât de important este cititul în dezvoltarea inteligenței emoționale. Sfaturile unui consilier educațional

Totuși o parte dintre noi asimilează regulile, care sunt cât se poate de sănătoase în viața omului, cu niște idei preconcepute sau credințe limitative, care ajung să inhibe adevăratul potențial al persoanei.

Educația primită

Vorbim aici despre acel model de educație prea exigent. Astfel, copilul sau adolescentul, de teama unei sancțiuni ajunge să se inhibe nemaiputând fi el însuși. Și dacă acesta mai posedă și un fond emoțional sensibil, limitele sunt ca și fixate.

Părerea celorlalți

Un alt factor care favorizează apariția acestor gânduri de autosabotare este părerea
celorlalți. De cele mai multe ori tindem să credem că valoarea noastră depinde de validarea celorlalți. Adevărul este că fiecare dintre noi este valoros, iar valoarea noastră nu depinde de părerea celor din jur.  Noi avem valoarea noastră încă de la naștere. Suntem unici și irepetabili, fiecare în felul nostru.

Citește și: Secrete pentru a-ți atinge obiectivele și îndeplini visurile. Ce spun autorii de succes ai unor cărți de dezvoltare personală

În Manualul stimei de sine, dr. Glenn R. Schiraldi spune că valoarea umană
necondiționată înseamnă că tu ești important și valoros ca persoană pentru că sinele tău esențial este unic, prețios și bun, de o valoare imuabilă, infinită, eternă. Valoarea umană necondiționată implică faptul că tu ești la fel de prețios ca oricare altă persoană.

Iar despre sinele esențial sau despre esența firii umane, același autor spune că: esența
umană numită și sinele esențial, spiritual este precum cristalul ale cărui fațete reflectă atât de frumos lumina soarelui.

Gândirea negativă

O altă cauză care determină apariția acestor limite o reprezintă gândirea negativă.
Această gândire negativă ne îmbie și ne face cumva să credem că are și niște avantaje. Ea nu ne lasă să ieșim din rând și astfel nu vom avea niciodată curajul să încercăm, din teama de a nu greși. Dar, tocmai aici este secretul, deoarece greșind, învățăm.

Citește și: Secrete pentru a-ți atinge obiectivele și îndeplini visurile. Ce spun autorii de succes ai unor cărți de dezvoltare personală

De multe ori, în copilărie, am fost sancționați prea dur pentru greșeli minore. Sau poate,
alții au râs de noi când am dat greș, încercând să ne devalorizeze, și în felul acesta, a luat naștere frica de a nu ne face de râs. Adevărul este că toți oamenii greșesc și este normal să fie așa.

Greșelile fac parte din viață și din ele învățăm. Este necesar să acceptăm acest lucru și să înțelegem că perfecțiunea nu există. Iar a fi perfecționist nu ne ajută cu nimic, ci chiar pune o presiune inutilă pe noi înșine. În acest sens, specialiștii au ajuns la concluzia că atunci când tindem să fim perfecționiști, de fapt ne este frică, suntem nesiguri pe noi și avem chiar și o stimă de sine scăzută.

Care este soluția pentru depășirea acestor gânduri și credințe de autosabotare?

În primul rând nu trebuie să ne judecăm sau să ne punem singuri o etichetă. Atunci când
nu reușim să atingem un obiectiv tindem să ne spunem: „Eram sigur(ă) că nu voi reuși! Nu sunt în stare de nimic!”

Citește și: Dezvoltare personală. Cei 7 NU la care trebuie să renunți

În astfel de cazuri putem reformula afirmația de mai sus și reîncadra situația prin folosirea expresiilor de genul: „deși”…”totuși”, gândind astfel:

„Deși nu am reușit, asta nu înseamnă că nu sunt valoros.” Observăm astfel că în general, cei mai aspri critici ai noștri, suntem noi înșine.

Sfaturi

O altă observație pe care aș mai face-o ar fi aceea că este necesar să ne privim cu
îngăduință și să ne gândim că nimeni nu s-a născut învățat. Adevărații oameni de succes, oamenii care au realizat ceva notabil în viață au pornit de jos și și-au permis să greșească. Și mai mult decât atât și-au acceptat greșelile și au învățat din ele. Dar, fără a se condamna!

Citește și: Efectele internetului asupra copiilor. Ce spun specialiștii despre asta

Revenind la curajul de a îndrăzni, de a depăși limitele este important de știut că acesta are legătura cu stima de sine, cu imaginea de sine și cu încrederea în sine. Stima de sine este felul în care ne vedem și ne percepem noi înșine.
Există persoane care au o încredere în sine mare și care, astfel, își ating obiectivele mai
ușor. Dar, există și persoane care au o stimă de sine scăzută fie din cauza unor evenimente neplăcute din viața lor, fie din cauza felului în care au fost educate: să fie obediente, să nu-și spună punctul de vedere.

Citește și: Bune maniere la copii. Obiceiuri necesare pentru copii manierați

Și totuși stima de sine se poate cultiva: prin acceptare de sine, prin răbdare și curajul de a fi noi înșine. Nu este ușor să ne schimbăm și să devenim din persoane închise, timide, necomunicative, persoane deschise, prietenoase, comunicative, sociabile. Dar, se
poate! Stima de sine se crește în timp cu iubire de sine și cu dorința de a schimba ceva în viața noastră.

Citește și: Cei șapte ani de acasă, baza unei societăți civilizate

În momentul în care ne descoperim și ne conștientizăm fie chiar și o singură calitate,
vedem cum totul se schimbă și devine mai frumos. O astfel de schimbare de perspectivă ne va ajuta să avem mai multă încredere în noi și ne va face să ne înconjurăm de oameni pozitivi, deschiși, inteligenți emoțional.

 

 

Sursa:

Articol scris de: Bouleanu Codruța Iulia, Bibliotecar la Școala Gimnazială George Poboran și consilier pentru dezvoltare personală

Sursă bibliografie: Manualul stimei de sine, Dr. Glenn R.Schiraldi, Editura Curtea Veche, 2019

sursa foto: pixabay.com

Facebook Comments
You may also like
Cum să gestionezi relațiile cu persoanele toxice
Cum să gestionezi relațiile cu persoanele toxice
Iertarea, cum o primim și cum o dăruim?
Iertarea, cum o primim și cum o dăruim?
Cauzele spirituale ale excesului de greutate. De ce ne îngrășăm, de fapt
Cauzele spirituale ale excesului de greutate. De ce ne îngrășăm, de fapt
Limbajul iubirii
Despre iubire într-un alt fel de limbaj ( II )

Leave a Reply