Home > Diverse > Cele mai mari pandemii care au lovit lumea de-a lungul istoriei

Cele mai mari pandemii care au lovit lumea de-a lungul istoriei

Cele mai mari pandemii care au lovit lumea de-a lungul istoriei

Epidemiile au fost responsabile de-a lungul timpului de moartea a milioane de oameni. Epidemiile au provocat atât de multe decese, deoarece acestea sunt de obicei boli extrem de transmisibile, care ajung la populații mari într-un timp foarte scurt.
Iată care au fost cele mai groaznice epidemii, care au avut loc de-a lungul istoriei.

Ciuma lui Iustinian
Ciuma și-a primit numele de la împăratul bizantin Iustinian, care a domnit de la 527 la 565 d.H. Visul lui Iustinian a fost să reconstruiască Imperiul Roman prin unirea celor două imperii, de Apus și de Răsărit. Ciuma însă i-a decimat armata și distrus economia. Împăratul Iustinian a fost, de asemenea, infectat cu ciumă, dar s-a vindecat.
Această pandemie a lovit omenirea între 541 și 542 d.Hr. Estimările consideră că 100 de milioane de oameni au murit în această perioadă, ceea ce reprezenta jumătate din populația lumii.

 Moartea Neagră sau Ciuma bubonică
Se pare că ciuma bubonică a apărut pentru prima oară în 1330, în Asia Centrală. A făcut ravagii în China de Est și India, s-a extins spre vest prin Orientul Mijlociu și Africa de Nord, ajungând în Europa, adusă de comercianții care veneau din Orient și tranzitau Drumul Mătăsii.
Echipajele și călătorii au ajuns în Europa slăbiți, unii dintre ei morți, alții pe moarte. Nimeni nu putea explica motivul.
Pe vase, pe lângă oameni, mai erau și șobolani. Când vapoarele au ajuns la destinație, rozătoarele s-au împrăștiat pe uscat, împreună cu puricii purtători de bacteria răspunzătoare de boală. Puricii ce se hrăneau cu sângele șobolanilor le-au transmis ciuma oamenilor. Când șobolanii au început să moară din cauza bolii, puricii au căutat altă sursă de sânge, în cazul acesta, oamenii. Astfel, puricii infectați cu bacteria cauzatoare de ciumă prin intermediul șobolanilor, au cauzat moartea a milioane de oameni.
A fost cunoscută ca Moartea Neagră, din cauza punctelor negre neobișnuite care apăreau pe cel infectat. Această ciumă a continuat timp de cinci ani, revenind în fiecare primăvară.
Atât Ciuma Iustiniană cât și Moartea Neagră au fost cauzate de același microb, Yersinia pestis. Deși, tulpinile fiecărei molime difereau, ambele au avut consecințe mortale.
Cu toate că a doua pandemie a apărut la aproximativ 800 de ani distanță, se știe că ambele au fost răspândite de rozătoare și purici, care au transferat bacteriile mortale la oameni. Tulpinile microbilor sunt încă purtate de rozătoare și astăzi.
În 1351 s-a terminat primul asalt al ciumei negre. Istoricul medieval Froissart a estimat că aproximativ o treime din populația globului a murit de aceasta boală, fapt confirmat și de cercetările din prezent.
Epidemia a cauzat atâtea victime, încât oamenii au fost nevoiți să sape gropi uriașe comune pentru a-și îngropa morții.
Fiindcă nu se cunoștea cauza reală a bolii, nu se putea trata. Medicii au utilizat cele mai comune metode de vindecare, dar nimic nu ajuta. Oamenii vremii au considerând că Dumnezeu vrea să pedepsească lumea păcătoasă cu această boală.
Astăzi, știm deja că existau trei tipuri de ciumă sau pestă, care făceau ravagii: pesta bubonica era cea mai frecventă, dar celelalte două erau și mai grave.
Una dintre ele, pesta pulmonară, se dezvolta în cazul în care bacteria pătrundea în plămâni. Se transmitea pe calea aerului, extinzându-se rapid și ucigând în timp scurt. Când cineva era înțepat de un purice purtător, bacteria ajungea în sânge, iar moartea survenea în doar câteva ore. Această variantă a bolii este cunoscută azi ca pesta septicemică.
Molima Atenei
În 430 î.Hr., o boală infecțioasă și-a făcut drum prin Atena. Se crede că molima ar fi fost holeră. Epidemia a sosit din Etiopia şi Egipt. A izbucnit în sezonul cald, ceea ce este specific holerei. Vibrionul holeric rezistă săptămâni în intestinele unor purtători fără să-i omoare. Se presupune că persoanele purtătoare erau marinari.  Bolnavii sufereau de o sete care era determinatã de o diaree puternicã.
Această epidemie a durat trei ani și a infectat peste 100.000 de oameni, majoritatea populației orașului-stat.
Un sfert din populația orașului a murit atunci.
Holera
Boala este semnalată prima dată pe Valea Gangelui, prin anul 600 î.Hr. India. Prin secolul XVIII sunt cazuri de epidemie de holeră.
În secolul XIX a izbucnit o epidemie gravă de holeră în Londra.
În „Războiul Crimeii”, care a avut loc între1853-1856, mor în ambele tabere mai mulți soldați din cauza holerei, decât pe câmpul de luptă.
Prin 1892, epidemia de holeră din Afganistan, se extinde în Rusia, în portul Hamburg izbucnește în același an o epidemie mare și mor aproximativ 8 600 de oameni.
Ultima epidemie mare de holeră a avut loc în anul 1991 în Peru, de unde s-a extins în America Latină. S-au înregistrat peste 400 000 de cazuri.
Holera este o boală infecțioasă bacteriană foarte gravă, care afectează în mod deosebit intestinul subțire. Boala se manifestă prin tulburări digestive ca o diaree gravă, vomitări excesive, care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului, fiind contactată prin apă și alimentele contaminate.
Gripa spaniolă
Cunoscută și cu numele de „la grippe”, gripa spaniolă a ucis mai mulți oameni decât primul război mondial.
A fost o tulpină neobișnuită de gripă care a infectat persoanele cu vârste între 20 și 40 de ani.
Gripa spaniolă a apărut în timpul Primului Război Mondial. S-a răspândit în multe țări odată cu întoarcerea soldaților de pe front, afectând în principal tinerii și având o rată de mortalitate ridicată. Virusul a făcut între 50 și 100 milioane de victime între 1918 și 1919. Se crede că a fost una dintre cele mai letale pandemii, după Moartea Neagră, din istoria umanității. Multe dintre victime au fost persoane tinere și sănătoase, gripa spaniolă fiind total diferită de celelalte pandemii. A afectat copii, bătrâni și persoane cu sănătatea deja slăbită.
Gripa asiatică
Gripa asiatică a fost o tulpină a gripei A care a cauzat moartea a peste 70.000 de persoane, între 1957 și 1958. Această boală infecțioasă a început foarte liniștit, cu doar câteva cazuri la sfârșitul primăverii-începutul verii 1957.  Au fost mai multe valuri de epidemie. După primul val, afactați au fost în special vârstnicii. Însă al doilea val a produs cel mai mare număr de decese.
Tuberculoza
Tuberculoza a apărut la oameni încă din antichitate. Cea mai veche dovadă a bolii o constituie bacteria „M. tuberculosis” descoperită în fosilele unui bizon care a trăit în urmă cu aproape 17.000 ani. Pe de altă parte, nu se știe cu exactitate dacă tuberculoza provine de la bovine, fiind transferată ulterior la om sau dacă a apărut de la un strămoș comun.
Tuberculoza încă ucide  o persoană la fiecare 20 de secunde. Organizația Mondială a Sănătății estimează că peste 1 milion de oameni mor în fiecare an din cauza acestei boli.
Atacă sistemul respirator și alte organe care distrug țesutul corpului și este, de obicei, contactat prin aer, strănut sau tuse. Apare mai des în țările din lumea treia.
Tuberculoza sau TBC este o boală infecțioasă frecventă, provocată de diferite tipuri de microbacterii.
Cel mai des, tuberculoza atacă plămânii, dar poate afecta și alte părți ale corpului (pleură, rinichi, peritoneu, piele, ochi, oase etc.). Tuberculoza se transmite prin aer, când persoanele care suferă de forme active de TBC tușesc, strănută sau elimină spută în aer.
HIV / SIDA
În iunie 1981, apare o erupție de infecții. SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului. Boala se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării.
Simptomele, la început, au fost o problemă importantă pentru cercetători, care nu erau siguri cu ce fel de boală se confruntau.
Până în 1983, SIDA s-a răspândit printre bărbați și femei în Africa centrală. Acest lucru i-a ajutat pe cercetători să descopere că se confruntau și cu o boală cu transmitere sexuală.
Deși tratamentele pentru SIDA și HIV pot încetini cursul bolii, nu există încă un vaccin sau vindecare.
SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1 decembrie 1981. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră numărul deceselor datorate urmărilor acestei boli ca fiind de 2,9 milioane în anul 2006, numărul celor infectați pe plan mondial de 39,5 milioane, anual infectându-se alte 4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numărul persoanelor infectate cu HIV se apreciază ca fiind de 1% în grupa de vârstă 15–45 de ani.
Ebola
Un alt flagel major din ultimele decenii este o altă specie de virus numit Ebola, un agent patogen de origine animală care provoacă febră hemoragică severă la om.
Boala a fost identificată oficial în 1976 și a provocat mai multe epidemii, cu mortalitate variabilă și în funcție de tulpina virală implicată. Una dintre cele mai grave a fost cea care a afectat Africa de Vest între 2013 și 2016, infectând un total de 28 de mii de oameni și provocând peste 11 mii de decese.
După câțiva ani, Ebola a lovit din păcate din nou în Republica Democrată Congo. Epidemia, în acest caz, este încă activă. Până în prezent, a implicat 3.308 de persoane și a provocat peste 2.250 de decese. Cu toate că s-a descoperit un vaccin, din păcate, se pare că acesta nu a reușit să stopeze total boala.
Se presupune că liliecii din familia Pteropodidae sunt gazdele naturale ale virusului Ebola, care a fost introdus în populația umană după un contact strâns cu sângele, secrețiile, organele sau fluidele biologice ale animalelor infectate. Apoi, boala se propagă în comunități prin transmitere interumană, ca urmare a contactului direct  cu pielea lezată sau mucoase.
Gripa porcină tip A(H1N1)
Gripa tip A(H1N1) numită și gripa porcină, gripa mexicană sau gripa nord-americană, a izbucnit în Mexic în luna aprilie 2009 și a evoluat ca o pandemie, răspândindu-se în întreaga lume. Deși, a fost o boală gripală ușoară și cu mortalitate relativ scăzută, de la declanșarea sa până în august 2010, pandemia a provocat aproximativ 18.500 de decese în lume.
Virusul  H1N1 și este cea mai nouă tulpină a virusului gripal, care a rezultat din recombinarea virusurilor umane, aviare și porcine. Epidemia s-a încheiat oficial în august 2010, după ce a infectat, conform celor mai actuale estimări, aproape șapte milioane de oameni și a contribuit la moartea a peste 200 de mii de oameni din întreaga lume.
Covid-19 – Noul tip de coronavirus este pandemia cu care lumea se confruntă în prezent. Este cea mai mare pandemie care a avut loc în ultimii 100 de ani.
sursa foto: gentside.co.uk
Facebook Comments
You may also like
Europa
Europa
Fructele

Leave a Reply